 |
|
| Origine: | Ca o plantă iubitoare de soare (cu cât mai mult cu atât mai bun pentru aromă), care are nevoie de puţină apă şi care nu suportă îngheţul, rozmarinul iubeşte zona Mării Mediterane de unde îşi trage originile şi unde creşte sălbatic şi astăzi.Rozmarinul se cultivă în Spania, Franţa, Africa de Nord şi Statele Unite. |
| Prezentare: | Rozmarinul este o plantă tot timpul verde care poate creşte până la 1,5 metri înălţime însă, de regulă, se întâlneşte la dimensiuni mult mai mici. Are frunze înguste, albastru-verzui, asemănătoare la formă şi gust cu cele ale bradului.Florile rozmarinului sunt mici, parfumate, de culoare trandafirie. |
| Aromă: | Gustul rozmarinului este răşinos şi aromat. Rozmarinul proaspăt este foarte aromat. Dacă este uscat, gustul rozmarinului este uşor amar şi puţin iute motiv pentru care se foloseşte în cantităţi reduse. |
| Utilizare: | Rozmarinul este un condiment clasic al bucătăriei mediteranene dar este folosit totodată şi în bucătăriile din restul Europei, în special cea Centrală. Se potriveşte pentru asezonarea mielului, a vânatului, a cărnii de porc şi pui. Foarte bun cu fructe şi legume precum roşiile, dovleceii, dar şi cu fasolea, cartofii şi alte legume. Cartofii cu rozmarin sunt definitorii în acest sens. |
| Preparare: | Rozmarinul se foloseşte atât proaspăt cât şi uscat. În formă proaspătăt se pune în mâncare încă de la început şi se scoate crenguţa înainte de servire. Ramurile de rozmarin proaspăt pot fi folosite ca ţepuşe pentru carne şi legume (frigărui) gătite la grătar.Rozmarinul se asociază bine cu usturoiul şi cimbrul şi este prietenos în combinaţie cu majoritatea ierburilor mediteranene (oregano, busuioc, etc) |