 |
|
| Origine: | Cuişoarele sunt originare din Insulele condimentelor , aşa cum sunt supranumite Insulele Molucce, din Indonezia.
În prezent copacul de cuişoare este cultivat în Indonezia, Tanzania, Madagascar, Sri Lanka şi Malaysia (Malaezia). |
| Prezentare: | Copacul de cuişoare poate creşte până la 15 metri înălţime şi are o producţie anuală medie de 2,7 kilograme de fructe, din primul an de viaţă (timp de aproximativ 60 de ani).
Fructele arborelui de cuişoare, cuişoarele se formează din florile arborelui. Bobocii sunt culeşi manual imediat după înflorire, separaţi de tulpini şi uscaţi. După uscare cuişoarele devin maron. |
| Aromă: | Cuişoarele sunt pline de uleiuri esenţiale. Gustul lor este foarte intens şi iute, iar mirosul foarte puternic. |
| Utilizare: | Cuişoarele intensifică gustul mâncărurilor dulci şi le dă o aromă specială. Punch-ul şi vinul fiert se bucură din plin de aroma caracteristică a cuişoarelor, la fel ca şi prăjiturelele de Crăciun şi turta dulce.
Ele dau o aromă specială, dulce-picantă, cărnii şi mâncărurilor de peşte, vânatului, puiului, tocăniţelor şi verzei roşii, marinatelor şi cărnurilor afumate. Amestecuri de cuişoare cu nucsoara şi/sau scortisoara sunt întâlnite în ciocolatele fine. Printe cel mai cunoscute amestecuri în care sunt prezente cuișoarele regăsim mixul indian de garam masala sau cel chinezesc de five spices (cinci condimente sau mirodenii). Sosul Worchestersire se bucură, de asemenea, de prezenţa cuişoarelor în compoziţia sa. |
| Preparare: | Cuişoarele se folosesc întregi, înfipte în fructe (portocale, mere) sau cărnuri (raţă, porc, vânat) sau măcinate. Deoarece uleiurile din fructele de cuişoare se evaporă repede după măcinare, se recomandă păstrarea lor întregi şi râşnirea lor doar cu puţin timp înainte de utilizare. |
