Castane coapte

Ce ar fi toamna fără castanele coapte, când aburii care ne ies din gură se confundă cu fumul castanelor coapte vândute în stradă? Bogate în carbohidraţi, castanele au stârnit multe pasiuni alimentare, în special pentru cei care sperau să obţină o pâine din făina acestora. Din nefericire pentru ei, castanele nu au avut niciodată randamentul şi calitatea necesară pentru a înlocui cerealele în procesul de fabricare a pâinii dar nici cerealele nu pot înlocui farmecul castanelor toamna.

Am testat mai multe variante de a obţine castane coapte. În cuptor, de exemplu, se obţin castane copte rezonabil, singura problemă e că tava pe care o folosiţi se va păta iar gustul castanelor nu va fi la fel cu cel pe care vi-l amintiţi. În plus procesul e nedrept de lent şi de complicat (presupune stropirea castanelor cu apă şi amestecarea pentru o coacere uniformă.)

Astfel încât am urmat calea clasică. Prăjirea lor directă în tigaie. Se pot prăji şi într-o tigaie obişnuită, dar ideală este una găurită (în alte ţări, cum e Spania, se pot cumpăra direct din magazin astfel de tigăi), prin  care flăcările pot să treacă. De ce e important? Pentru că flăcările vor pârli, şi chiar arde pe alocuri castanele, dându-le gustul unic, de copt, dulce-afumat. Dacă nu aveţi o tigaie cu găuri, puteţi obţine una dintr-o tigaie veche, din tablă, căruia să îi daţi găuri cu un burghiu mare pe toată suprafaţa fundului, pe care o să o folosiţi mai apoi şi în anii următori. Dacă nu, puteţi folosi o tigaie normală.