Sigur ai auzit de probiotice, mai ales dacă ai avut probleme de digestie. Dar ce sunt probioticele?  Şi la ce folosesc? Care sunt alimentele bogate în probiotice?  Iată câteva întrebări la care îţi răspundem în articolul de mai jos.

Ce sunt probioticele?

Probioticele sunt bacteriile şi drojdiile “bune” care ajută la menţinerea sănătăţii intestinale. Coexistă cu bacteriile “rele” în intestin într-un echilibru ce poate fi uşor dereglat fie printr-o alimentaţie neechilibrată, fie din cauza anumitor medicamente (în special antibioticele).

În ultimii ani studiile au demonstrat că sănătatea intestinului este importantă pentru un sistem imunitar puternic şi pentru prevenirea diverselor boli metabolice şi nu numai. De aceea este necesar să aportăm alimente bogate în probiotice cât mai des pentru a preveni tulburările digestive: constipaţia, sindromul colonului iritabil etc. În cazul în care există un dezechilibru provocat de antibiotice, medicul îţi poate recomanda capsule cu probiotice pentru restabilirea rapidă a echilibrului.

Alimente bogate în probiotice

În majoritatea ţărilor există tradiţia consumului de alimente bogate în probiotice iar acum putem să ne îmbogăţim alimentaţia şi cu alimente “exotice”. Iată principalele surse de probiotice din alimente:

  1. Produsele fermentate din soia

    Miso, tempeh şi tofu sunt produse din soia fermentată (în mod tradiţional fermentarea durează mai mult de 6 luni) ceea ce le conferă un conţinul probiotic ridicat.

    • Miso este un pastă-condiment din bucătăria japoneză ce se obţine prin fermentarea boabelor de soia şi koji (ciuperca Aspergillus oryzae) alături de alte cereale şi alge. Se foloseşte pentru a da gust mâncărurilor, sosurilor şi supelor, dar şi în murături, Se găseşte în supermarketuri sau magazinele asiatice şi se poate adăuga în dressinguri de salată, marinade sau supe.
    • Tofu este brânza asiatică, din lapte de soia. Am mai scris despre tofu şi cum se foloseşte în reţete şi se găseşte în supermarketuri şi magazinele asiatice.
    • Tempeh este brânza din soia a indonezienilor; în procesul de fermentare se foloseşte ciuperca Rhizopus oligosporus, iar rezultatul este un fel de “prăjitură” din soia în care încă se disting boabele. Se găseşte în magazinele asiatice şi se poate folosi la fel ca şi tofu în reţete de tipul stir-fry, supe şi curry. Gustul este mai intens decât cel de tofu.
  2. Produsele lactate fermentate

    Le cunoaştem foarte bine: iaurt, lapte bătut, kefir, brânza fermentată.  Dacă le faci în casă şi mai bine – vezi reţeta de iaurt şi de kefir aici. Aşa că atunci când te întrebi ce să mănânci seara, nu uita să alegi un pahar de iaurt sau de kefir, neîndulcite.

  3. Murăturile

    Varza murată şi gogonelele, gogoşarii sau ardeii umpluţi cu varză – le cunoaştem prea bine şi le consumăm în special iarna când celelalte resurse de probiotice sunt reduse. Ideal este să consumi produse nepasteurizate (murături de casă) pentru că prin pasteurizare dispare o bună parte din probiotice.
    Dacă îţi place mâncarea asiatică, poţi încerca kimchi (varza murată şi picantă, tradiţională în bucătăria coreană) sau gari (ghimbir murat ce se serveşte alături de sushi în bucătăria japoneză).

  4. Pâinea cu maia

    Frământarea şi fermentarea pâinii cu maia (nu cu drojdie instant) aportă probiotice. Alege o pâine artizanală sau fă tu pâine în casă de câte ori ai ocazia. Foloseşte făină integrală sau combinaţii de diverse cereale (secară, grâu, ovăz) şi lasă aluatul la fermentat.

5. Ceaiul Kombucha

Popular şi la modă, ceaiul Kombucha este o băutură fermentată din frunze de ceai, zahăr şi cultura         de kombucha (o cultură simbiotică de bacterii şi drojdii). Este dificil de obţinut în casă, aşa că se               recomandă consumul mărcilor comerciale. Atenţie: poate conţine alcool (până la 0.5%).

print

1 comentariu

  1. Efectul plenar al bacteriilor probiotice este dat de prezenta prebioticelor. Alimentele enumerate vin atât cu probiotice cat si cu prebiotice, dintre care inulina, o fruct-oligo-zaharida, este cea mai valoroasa! Muraturile in saramura, fara otet, nu se pasteurizează, spre deosebire de cele cu otet, deoarece concentratia mai mare de sare creaza un proces de osmoliza la nivel celular, care împiedica supra-acidifierea dar si dezvoltarea unor microorganisme cu potential patogen. Muraturile in saramura e obligatoriu să fie ambalate in vid in vederea comercializarii, sau pastrate vrac in solutia de saramura! Evident, conteaza si concentratia in celuloza, hemiceluloza si pectina din legumele si fructele murate pentru pastrarea texturii in muraturi, dupa cum si calitatea apei, frecventa si rigurozitatea pritocirii, temperatura de fermentare si cea de pastrare! 🙂 frumos articol! Imi lipseste “spune-mi ceva ce nu stiu”!

Comments are closed.