O friptură de vită simplă, care scoate  în evidenţă calitatea părţilor de carne mai ieftine. Rasolul de vită, numit şi rasol alb, folosit mai mult pentru tocănuri şi alte fierturi, se pretează de minune acestei fripturi înăbuşite în stil italian.

Porţii: 6

Timp de preparare: 140 minute

Ingrediente:

  • 1 rasol de vită, fără os
  • 3-4 crenguţe rozmarin
  • 1 lămâie
  • 6 căţei de usturoi
  • 5 linguri ulei de măsline
  • 5 linguri unt gras
  • 1 lingură rasă fulgi de ardei iute (opţional)
  • sare
  • piper

Preparare:

  1. Încingeţi cuptorul la 165 de grade Celsius (temperatură medie spre mică)
  2. Spălaţi şi ştergeţi carnea cu un şervet.
  3. Săraţi şi piperaţi carnea.
  4. Puneţi crenguţele de rozmarin pe părţile laterale ale bucăţii de carne şi legaţi cu sfoară. (vezi foto)
  5. Încingeţi uleiul şi două linguri de unt într-o tigaie.
  6. Frigeţi carnea, la foc iute, pe toate părţile, pentru a obţine o culoare frumoasă. În această fază, carnea nu se va găti integral.
  7. Puneţi carnea într-o tavă cu capac (sau pe care o puteţi acoperi cu folie de aluminiu) şi presăraţi peste fulgi de ardei iute.
  8. Turnaţi amestecul de ulei şi unt în tavă şi adăugaţi restul de unt.
  9. Adăugaţi o cană de apă, căţeii de usturoi şi lămâia spălată şi tăiată pe lungime în 4 felii.
  10. Acoperiţi tava şi introduceţi la cuptor pentru aproximativ 2 ore.

Friptura de vită cu rozmarin, usturoi şi lămâie se serveşte atât caldă cât şi rece, în sandvişuri.

print

Din aceeaşi categorieMai multe de acelaşi autor

10 Comentarii

    • Aveti si nu dreptate. Este adevarat ca sarea deshidrateaza carnea insa acest aspect nu conteaza la fripturile care se gatesc inabusit. Exista o temere neargumentata inca stiintific cu privirea la folia de aluminiu. Cum s-a intampla in cazul teflonului a carei nocivitate a fost dovedita.

  3. da, la fripturile care se gatesc inabusit. Al. este dovedit ca nociv (Alzheimer) ca de altfel toate metalele grele. acizii (acidul Picric din PiPer) din mâncare dizolvă f. uşor al. Poţi exPerimenta: dacă ai acces la o balanţă analitică cântăreşte folia inainte şi duPă.

    • Nu. Nu e dovedit stiintific. Va inteleg ingrijorarea. Insa afirmatia este cel putin discutabilă ştiintific. E adevarat ca organsimul asimileaza aluminiu, la fel ca alte metale. E adevarat ca exista “pierderi” din folia de aluminiu. Insa nu oricand si nu oricum. E adevarat ca s-au descoperit urme de aluminiu in encefalul unor persoane bolnave de Alzheimer. Dar…Nu s-a stabilit – cel putin comunitatea stiintifica nu a cazut de acord – legatura dintre Alzheimer si aluminiu. Ca urmarea FDA, Health Canada si Alzheimer’s Association au “dezincriminat” aluminiu. Nu exista nicio dovada stiintifica verificabila, dincolo de cateva isterii oteviste, pentru relatia dintre ingerarea de aluminiu si Alzheimer. De aceea se mai produc si astazi ustensile alimentare din aluminiu, se prescrie Maalox si asa mai departe. In rest, si apa omoara…

  5. Friptura mi-a ieşit excepţională, totuşi zic că o lămâie e cam mult, aş zice că ajunge jumătate. Spun asta pentru că sosul a ieşit acru rău – sau poate nici nu trebuia să iasă un sos comestibil? 🙂 – cât despre folia de aluminiu, cui îi trebuie aşa ceva? Un vas din sticlă termorezistentă cu capac este ideal pentru friptura asta. Mulţumesc pentru reţetă!

  6. Mancarea aecasta este foarte ,Grasa’ nu risc sa ma ingras asa de mult!

Comments are closed.