Origine: |
Pimentul îşi are originea în America Centrală şi Indiile de Vest. Se apreciază că cel mai bun piment este cel de Jamaica, ţară care produce peste 60% din producţia mondială.
Complexitatea lui a determinat circulaţia, în paralel, a mai multor denumiri atribuite aceleiaşi mirodenii.
Portughezii, cei care l-au adus în Europa, i-au spus, datorită formei, originii şi gustului său, piper jamaican.
Aroma sa unică, misterioasă, care adună laolaltă aromele mai multor mirodenii, i-a determinat pe englezi să-l numească all spice (toate condimentele).
Chinezii îi spun “bi wei hu jiao”, adică piperul cu o sută de arome.
Intrarea pimentului în România, pe ruta Imperiului Otoman, i-a stabilit numele sub care îl cunoaştem în prezent: Enibahar sau Ienibahar (yeni-bahar, mirodenie nouă, în limba turcă). |
Aromă: |
Diversitatea aromelor sale, cea care a determinat dificultatea adoptării unei definiţii sau nume unic, se compune din arome de cuişoare, nucşoară şi scorţişoară.
Pentru ca totul să fie şi mai complicat, gustul pimentului este iute-piperat. |
Preparare: |
Pimentul nemăcinat – depozitat în locuri uscate şi întunecate – îşi menţine aroma pentru 2-3 ani. Măcinat, aroma acestuia se pierde relativ repede.
Îşi eliberează cel mai bine aroma când este zdrobit într-o piuliţă sau măcinat într-o râşniţă.
Se asociază foarte bine cu alte mirodenii cu care seamănă şi se înrudeşte, aşa cum sunt cele enumerate mai sus. |
Buna ziua. Stiti cum il numesc francezii ? Nu reusesc sa-la gandesc in Franta. ..
piment de la Jamaïque
Comments are closed.