Probabil nu toţi dintre dumneavoastră cunosc dar trăim în una dintre cele mai bune lumi posibile în materie de etichetare a produselor alimentare. Exagerez, desigur, dar un mare sâmbure de adevăr există. Uniunea Europeană şi ţările care fac parte din ea se supun unui regim de etichetare foarte strict care vine să servescă interesul consumatorului. În ciuda campaniilor de informare pe care probabil vi le mai aduceţi aminte, prea puţini dintre noi citesc “cu atenţie eticheta”. Şi e păcat. Ar trebui să ţinem la etichetă şi să o consultăm. Dar mai ales să înţelegem astfel încât să ne folosească.
Prima şi cea mai importantă parte a etichetei, şi probabil una dintre puţinele chestii pe care le citim, o reprezintă termenul de valabilitate. De regulă, data afişată e data de expirare. Excepţie fac unele produse cum sunt ouăle care pot afișa data producţiei (ouăle sunt valabile 30 de zile de la ouare). Alături de data de expirare mai găsim lotul şi, uneori, ora la care s-a făcut ambalarea produsului.
[warning]Producătorul (sau importatorul) asigură o garanţie a produsului doar dacă acesta este păstrat în condiţiile de temperatură (ex. între 12-24 de grade Celsius,etc.) şi depozitare (ex. în spaţii întunecoase, ferite de umezeală, etc.) menţionate. Păstrarea neconformă de către vânzător sau client duce la anularea garanţiei de valabilitate.[/warning]
[note]Un produs alimentar, în special conservele, poate să fie bun şi la 2-3 luni după expirarea valabilităţii (mai ales dacă a fost depozitat corespunzător), în vreme ce altul, cu perisabilitate ridicată, cum ar fi lactatele, pot să fie alterate deşi sunt în timpul termenului de valabilitate (dacă ambalajul nu e intact sau au fost depozitate necorespunzător.)[/note]
Producătorul (sau importatorul) reprezintă un alt aspect important. El este cel responsabil de garantarea produsului. În cazul mărcilor private (private label), pe care le folosesc marile lanţuri de magazine, o să vedeţi menţiuni de genul: “produs de xyz srl pentru…..”. În acest caz, deşi magazinul îşi asumă marca, responsabilitatea pentru calitatea şi garantarea produsului rămâne în sarcina producătorului afişat.
Ingredientele reprezintă esenţa unui produs, cele care dau conţinutul şi calitatea sa. A citi ingredientele unui produs astfel încât să satisfacă dorinţa cumpărătorului reprezintă de multe ori o adevărată artă. Vechea controversă a E-urilor, deşi rămâne de actualitate, a cam căzut în plan secund mai ales pe fondul crizei şi a necesităţii de a cumpăra produse ieftine. Staţi liniştiţi, E-urile sunt la locul lor. Unele nevinovate, altele chiar necesare, iar altele cu desăvârşire nocive. Toate sunt acolo. Singura diferenţă, care poate varia de la etichetă la etichetă, este dimensiunea. De exemplu, unii producători afişează ingredientul monoglutamat de sodiu, în vreme ce alţii scriu doar E-621.
Ce ar trebui să citim de pe o etichetă e conţinutul de zahăr (care poate exista şi în formule de genul maltroxă, dextroză, sucroză, etc.), sare, tipul şi natura ingredientelor (există de ex. conserve de peşte făcute din peşte congelat), etc. Dacă aveţi probleme de sănătate, vreţi să scădeţi în greutate, etc,, aveţi grijă la produsele fără grăsimi. De regulă, în special iaurturile cu 0% grăsime, sunt “legate” cu amidon (conţin carbohidraţi). Mulţi nutriţionişti o să vă spună că nu sunt cea mai bună formulă, deoarece sunt sărace în calităţi şi ineficiente în efecte.
Revenind la esenţă, vă recomand produsele cu ingrediente cât mai puţine şi cu termen de valabilitate cât mai scurt. Dacă bunica dumneavoastră nu a pus 20 de ingrediente într-o pâine iar pâinea nu s-a păstrat moale şi nevinovată şi după o lună, înseamnă că ceva e departe de a fi natural în pâinea dumneavoastră cu prea multe pe etichetă şi prea multă prospeţime în ea.
Greutatea sau masa produsului e iarăşi foarte importantă. Atenţie la conserve, masa netă, în special a brânzeturilor în saramură, poate să fie mult mai mică decât cea finală (40% din produs să reprezinte saramura). Citiţi ca să ştiţi ce şi mai ales cât cumpăraţi. Secundar etichetei, dar la fel de important pentru dumneavoastră, e eticheta de la raft. Ea trebuie să afişeze preţul pe kilogram. Deosebit de util atunci când faceţi comparaţii între un borcan sau altul şi ambalajele sunt înşelătoare.
Cam astea sunt sfaturile de bază pe care trebuie să le citiţi atunci când cumpăraţi produse alimentare. CItiţi şi o să fiţi suprinşi de ce o să descoperiţi. Iar dacă mai aveţi alte sfaturi privind eticheta, adăugaţi-le la comentarii. Cineva se va bucura de ele. Cumpăraţi şi mâncaţi cu cap.
[readalso]Vezi legislaţia europeană în materie de ambalare şi etichetare.[/readalso]