 |
|
| Origine: | Cimbrul, denumit și cimbrul de vară, este originar din Iran de unde s-a extins atât înspre vest, în întreaga Europă, cât și înspre Est, până în Orientul Îndepărtat. Nordul Americii și cel al Africii sunt de asemenea zone care cultivă și folosesc calitățile deosebite ale cimbrului. |
| Prezentare: | Plantă anuală, cu tulpină de aproximaiv 50 de centimetri, cimbrul se regăsește în 48 de varietăți. Cimbrul poate fi plantat în ghiveci sau în grădină alături de fasole pe care o protejează deoarece mirosul cimbrului alungă insectele dăunătoare. |
| Aromă: | Cimbrul este foarte aromat, picant, cu un gust proaspăt, piperat. |
| Utilizare: | Datorită calităților sale medicinale (uleiurile sale reduc balonarea și stimulează digestia), cimbrul este folosit cu precădere în asociere cu cărnurile bogate, înspecial cele grase și vânatul . Se folosește de asemenea pentru supe, cartofi copți, mâncăruri cu varză, fasole și cartofi, roșii și ciuperci.Aromele sale puternice îl recomandă pentru cărnurile marinate și/sau afumate, cimbrul fiind regăsit aproape în fiecare combinație pentru prepararea pastramelor |
| Preparare: | Cimbrul proaspăt poate fi congelat însă, cel mai adesea, este uscat. Cimbrul se folosește în cantități reduse deoarece are o aromă puternică ce poate acoperi gustul ingredientelor. Pentru că cimbrul își degajă aroma prin fierbere, se adaugă întreg în mâncare – sub formă de legăturică – și se scoate după ce a fiert. |