Predominat în bucătăria cipriotă este caracterul grec, dat de densitatea populaţiei de origine greacă (80% din totalul populaţiei). Iar dacă în nordul dominat de turcii musulmani nu se găseşte porc, în sudul ciprioţilor greci îl vei găsi, sfidător, la tot pasul.
În general, în Cipru, ca mai peste tot unde grecii şi-au pus amprenta, se mănâncă bine. Ciprioţii iubesc grătarele la care se prăjesc toate tipurile de carne, peşti şi fructe de mare, legume şi chiar brânzeturi. Unul dintre brandurile culinare ale Ciprului este chiar o brânză la grătar: halloumi. Produsă din amestec de lapte de oaie şi capră (rar şi cu adaos de lapte de vacă), halloumi are un gust uşor sărat, este relativ asemănătoare la texetură cu mozzarella şi se pretează la a fi rumenită pe grătar fără riscul de a se topi. Încearcă halloumi cu mentă pe grătar! Se regăseşte atât pe meniurile felurilor principale cât şi în cele de mezedes (aperitive).
Grătar, grătar şi grătar
Bucătăria cipriotă a luat ce este mai bun din cele două mari culturi culinare care o compun şi a pus totul pe grătar. Shish kebap-ul şi doner-ul de la turci şi souvlaki de la greci. În plus, a adăugat notele locale: loukaniko (specialitate locală de cârnat) şi sheftalia (mixt de porc-miel, preparat pe grătar, asemănător la formă, în funcţie de zonă, cu un hamburger sau un mititel).
Ciprioţii exploatează la maximum caracterul insular al ţării lor. Peştii şi fructele de mare, gătite în toate formele, dar în special la grătar şi servite stropite cu lămâie şi ulei de măsline fac parte din specificul locului. Spre deosebire de Grecia, unde stiffado (tocaniţa) se găteşte cu predilecţie din carne de vită, în Cipru este populară o specialitate care poartă acelaşi nume generic, dar foloseşte carnea de caracatiţă.
Printre mâncărurile locale gătite se remarcă macaronia tou fornou (versiunea cipriotă a grecescului Pastitsio) – amestec de paste cu carne tocată şi roşii la cuptor – care trădează influenţa pe care veneţienii au avut-o asupra insulei. Veţi găsi aici şi o versiune cipriotă de sarmale.
Băutură pe măsură
Dulciurile cipriote se remarcă printr-o pasiune – uneori exagerată – pentru zahăr. Vei regăsi aici mult disputatele (între greci şi turci) baclavale şi restul dulciurilor din aceeaşi familie, dar şi fructe conservate într-un sirop de zahăr (glyka), numai bune de pus pe iaurt. Cafeaua locală (turcească sau grecească, depinde dacă întrebi un turc sau un grec), la ibric, se regăseşte peste tot şi îţi va aduce aminte de România de dinainte de 1990.
Cea mai răspândită bere din Cipru este brandul local Keo. În materie de vinuri, ciprioţii au o lungă şi calitativă experienţă, deoarece au profitat din plin de toate influenţele (greceşti, italiene, franceze). Vinurile de masă servite în taverne au un bun raport calitate-preţ. Commandaria este numele unui vin dulce, băut atât ca desert, cât şi ca aperitiv.
Zivania e numele celei mai plăcute suprize alcoolice din Cipru. Un distilat din strugurii rămaşi după tescuire (presare pentru obţinerea mustului pentru vin) şi vinuri albe de calitate superioară. Bea cu moderaţie. Dacă e foarte rece nu vei simţi, dar are o tărie alcoolică 45%!
______________
Articol din seria Ghidurilor de Călătorie realizate de capital.ro pentru care cevabun.ro este consultant culinar.
Citește tot articolul aici.
