Aflată la jumătatea drumului dintre o lipie şi o turtă, pita grecească are aura sacră a alimentelor primordiale, reunind în ea două din cele trei elemente ritualice ale creştinătăţii și culturii mediteraneene (făina şi uleiul). Simplitatea ei iniţiatică şi atotprezenţa ei îi oferă puteri depline în bucătăria grecească alături de souvlaki, gyros, salate etc., alatări de aperitive (mezes) sau pur şi simplu consumată ca atare de bătrânii greci la micul dejun, stropită cu ulei de măsline, oregano şi sare, exerciţiu de smerenie şi modestie.
Porţii: 6-8
Timp de preparare: 3 ore şi jumătate (inclusiv timpul de dospire)
Ingrediente:
- 400 grame de făină
- 300 ml apă călduţă
- 3 linguri ulei de măsline
- 20 grame drojdie proaspătă
- 2 linguriţe de sare
- 1 lingură de zahăr
Preparare:
- Amestecaţi drojdia cu sarea, zahărul, 1 lingură din făină şi 6 linguri de apă.
- Lăsaţi să se înmoaie drojdia la cald timp 30 de minute până când începe să facă bulbuci.
- Amestecaţi făina cu amestecul obţinut mai sus, uleiul de măsline şi apa adăugată treptat.
- Frământaţi până obţineţi un aluat relativ moale dar care se desprinde de pe degete.
- Lăsaţi aluatul la dospit timp de 2 ore.
- Scoateţi aluatul din vasul de dospire şi împărţiţi-l în 8 bucăţi egale, cam de mărimea unui ou de raţă.
- Întindeţi bine bucăţile de aluat cu o vergea/merdenea pentru a obţine forme relativ circulare.
- Lăsaţi să dospească bucăţile de aluat gata formate încă 30 de minute.
- Coaceţi pita pe plită (cam 5 minute pe fiecare parte) sau în cuptorul încins la 175 de grade (cam 2-3 minute pe fiecare parte, se întoarce la jumătatea timpului de gătire). Ambele, atât plita cât şi tava introdusă la cuptor, vor fi unse cu ulei.
Pita se serveşte caldă sau rece, cu souvlaki, gyros etc.
[tip]În mod ideal, pita nu va fi mai groasă de un deget, va avea o textură uşor elastică pentru a se putea rula în jurul unui gyros şi se va putea tăia/desface în două pe toată suprafaţa, pentru a putea fi utilizată pentru sandvişuri (în special souvlaki).[/tip]
[note]Grecii stropesc pita, cât este încă fierbinte, cu ulei de măsline şi oregano.[/note]
________________________________________
Pentru Ioana Dumiter
Mai pe urma dar intai: – cantitatea de apa, faina, ulei si drojdie, este identica cu cea pe care o folosesc la blatul de pizza preparata in casa(de ani de zile) si te asigur ca nu iese niciodata zeama, ba din contra, as zice ca e multa faina, dar, dupa aspectul tau din poza, ti-e gandul doar la zeama…stii vorba(gaina batrana si morcovul tanar)…iar verigheta nu se scoate de pe deget, doar inelele. Am testat reteta, eu am adaugat cimbru si oregano in aluat.
Niciodata nu se amesteca drojdia cu sarea. Asta e o greseala capitala pt ca sarea omoara drojdia.
E plină lumea de drojdii moarte…
Comments are closed.